Comunicarea la uşa cortului

A fost descoperită aspirina din comunicare, adică tactica ce funcţionează la orice: cortul şi caravana! Te doare capul? Ia o aspirină! Nu ai imagine buna? Pune un cort! Vrei să informezi? Pleacă într-o caravană!

Acum, nu vrem să fim foarte răutăcioşi faţă de colegii de la Olimpiadele Comunicării ce au găsit adecvate aceste tactici, dar am fi curioşi ce ar indica rezultatele unui studiu privind eficienţa acestor tactici şi contextele în care pot fi utilizate cel mai eficient. Că noi am cam văzut că oamenii vin la un cort cu speranţa că se dă ceva şi pleacă înjurând dacă nu se dă, că spaţiul pietonal este ocupat în mod supărător de aceste corturi, că graba mare împiedică orice încercare de a transmite un mesaj (la 12 la Unirii, încercând să sari dintr-un autobuz în metrou, te încurci de aţele ce fixează un cort!) şi că se mai face o asociere cu comercianţii ce vând ilegal mărunţişuri. Plus, entuziasmul şi eficienţa celor ce stau la cort sunt atât de greu de menţinut şi supravegheat...

Dar poate ne înşelăm! Am fi curioşi ce rezultate au avut campaniile ce au utilizat această tactică!

Nerăbdători să aflăm rezultatele,
Echipa inst.com

Finala la Olimpiadele Comunicarii

Tineti-ne pumnii stransi!

In mai putin de o ora plec de acasa spre Olimpiade! Suntem pregatiti! Suntem buni! Aseara ne-am intalnit sa stabilim cum prezentam si sa repetam. Personal, treaba cu repetatul mi se intampla rar. Merg mereu blind, stiind ca orice ar fi, ma descurc. Dar, ce face echipa: te disciplineaza! Asa ca am spus Sa traiti! si am repetat prezentarea....

Caldura infernala ne-a terminat. Aveam chef de orice, numai de lucru nu! Ne-a luat cam o ora jumatate sa ne apucam de treaba. Dar si cand am inceput, a mers smooth.

Cum a fost azi noapte? Mi-a fost foame :(!! eu nu am mancare niciodata acasa si ieri nu prea am avut timp. Si ma gandeam numai la postul lui Marius Balaci cu I hate public speaking. De fapt, si acum, numai asta imi rasuna in minte. Aia nu a fost strategie de incurajare. Ci ne-a facut constienti ca ar trebui sa ne temem. Ei bine NU! E doar o melodie aiurea de care nu mai scap! Nothing more!

Aseara, la ora 12, ma straduiam cu Sabina sa punem in doua pagini tot ce trebuie juriul sa stie despre campania noastra. Greu.... dar am reusit!

Cat despre prezentare, parerea noastra este ca prezentarea este "curata". Campania are logica, urmareste un fir logic, argumenteaza si foloseste la maximum resursele comunicationale si logistice ale institutiei. Pun pariu nu numai ca il vom convinge pe client, dar vom creste brandul!

Ei, dar gata cu vorba! La treaba! Uscat par, imbracat, luat CD-uri cu prezentarea si la metrou (am convenit sa evitam orice mijloc de transport pe a carui acuratete asupra incadrarii in timp nu putem conta).

Succes noua!

Brainstorming

In timp ce ne stoarcem mintile pentru un slogan al campaniei noastre pentru marea finala a Olimpiadelor Comunicarii, tocmai am sarit de pe un site pe altul catre un post comentat de Razvan Matasel in care ni se povesteste ca Brainstoming is useless. Ups! Tocmai asta faceam si noi... Is it? Will see!

inst.com

Folosirea noilor media in comunicarea institutionala

Jos palaria, Tony!

http://www.youtube.com/profile?user=DowningSt

Cui i-e frica de comunicarea institutionala?

Incerc sa gasesc o explicatie pentru numarul foarte mic de echipe care s-au inscris anul asta la proba de Comunicare Institutionala. La o privire superficiala, de vina e natura clientului. Adica o institutie publica. Pentru multi, tot ce tine de sistemul bugetar e inca plictisitor si batranicios.
Totusi, sa ne gandim:
Scopul comunicatorului este in acest caz unul nobil. El are de promovat institutii vitale ale democratiei sau ministere a caror activitate e bine sa fie cat mai cunoscuta de cetateni. Fata de munca unui piarist care are, poate, de bagat sub pres gunoiul unei companii cu probleme de imagine, cel care se ocupa de comunicarea institutionala face un bine intregii suflari. Si clientului, si cetatenilor, care ies din afacerea asta mai bine informati. Nu sunt studentii romani indeajuns de idealisti pentru o asemenea proba?

Dan

încă o perspectiva despre preselectie.

A venit martea trecută si momentul îndelung asteptat: prezentarea.
Cand am ajuns am vazut ca o echipa se retrasese din concurs, confirmarea a faptului ca institutiile romane nu au foarte  mare priză la tineri (si nici la celelalte categorii de public, daca e sa tinem cont de sondaje).  Dacă "perioadele de echilibru favorizează creşterea puterii impersonale a instituţiilor statului, autoriatea conducătorului derivând din procesele de legitimare legal-raţională. Perioadele de dezechilibru favorizează personalizarea puterii prin concentrarea ei în mâinile unui lider inspirat care să o folosească în scopul realizării marilor obiective naţionale." / Nicolae Frigioiu-Imaginea publică a liderilor şi instituţiilor politice, Bucureşti, editura comunicare.ro, 2004, p 29.

Creşterea sprijinului pe care îl acordă cetăţenii instituţiilor e cel mai important pas în direcţia echilibrului. 

Un singur om nu poate face munca unei întregi echipe şi o echipă   
care acţionează pentru popor nu poate funcţiona eficient fără  
sprijinul.. poporului (oricât de evident ar fi, trebuie repetat până înţelegem şi aplicăm).
Revenind la prezentare, ea ne-a oferit o ocazie foarte importantă. Nu doar ocazia de a întâlnirii cu juriul, ci şi ocazia de a afla ce mai avem de învăţat, ce trebuie îmbunătaţit. Şi de a vedea cum se comportă cei aflaţi de partea cealaltă a mesei.
Cu lecţiile cele noi mergem mai departe, ne cunoaştem acum mai bine ca echipă, ştim mai clar care sunt punctele noastre forte şi cele slabe. Şi, în cuvintele Aurei, "..cred ca asta ne-a antrenat pentru competitia adevărată. Abia o aştept!"
Andra

Ce facetzi saptamana viitoare?

Eu stiu sigur ce voi face.
Ma duc la conferinte.
Cum care? Conferintele Olimpiadelor Comunicarii.
Iata si detalii:
Au loc lunea si martea viitoare (7-8 mai) la Camera Deputatilor, Sala “Nicolae Iorga”, incepand cu orele 12:30 (deci poti sa mai dai si examene de dimineata)
Ai o oportunitate unica de a intra in dialog cu profesionisti din toate domeniile comunicarii: marketing, advertising, PR, comunicare online, comunicare politica si mass-media.
Informeaza-te mai mult si inscrie-te la participare pe site: http://www.olimpiadelecomunicarii.ro/conferinte.html

Inst.com va fi acolo ! Contati pe noi :-)

cum fu la interviul de preselectie la Olimpiadele Comunicarii?!...

Ei, fu putin ciudat... Cel putin pentru mine... Eram destul de stresata ca intarziasem deja la intalnirea regionala a bursierilor Konrad Adenauer cu ... vreo 18 ore. Intalnire ce avea loc la Poiana Brasov pana unde nu aveam o idee foarte clara cum voi ajunge. Minutele treceau si nu numai ca nu ne venea randul, dar nici nu se incepea procesul... Si Cristi trebuia sa prinda un examen la ora 11.30. Un partial, dar tot examen.

Ei, partea buna a fost ca am gasit o echipa indeajuns de draguta sa ne cedeze randul. Si o echipa indeajuns de tafnoasa sa nu... Astfel ca atat eu, cat si Cristi, am prins 12 minute esentiale pentru a prinde trenul si partialul.

Inauntrul m-am simtit ca un taitzel. De ce virgula, de ce cifra aia, cum se relationeaza cu obiectivul, cu cat, de unde, de ce... Plus presiunea de a spune si argumenta tot in 10 minute. Plus nevoia de a ne exprima si implica toti, fapt dificil in contextul dat. Mereu in postura ingrata de a vorbi... prea mult. Mi-a fost greu pentru ca un membru al juriului ma chestiona ca pe hoti, un alt membru al juriului era atent in formular la ce scrisesem si parea mai deschis la tacticile propuse de noi, iar cu un alt membru nu reuseam sa stabilesc nici un contact vizual. Pur si simplu nu am reusit oricat ma uitam in acea directie... Si e greu sa convingi un perete. Asa m-am simtit, ca nu eram ascultata...

Totusi am plecat cu convingerea ca nu am fost rai deloc. Credem in ce am lucrat si nici nu suntem indeajuns de inchisi la minte sa credem ca nu e perfectibil. Ba chiar ne-am familiarizat cu felul in care juriul judeca si cred ca asta ne-a antrenat pentru competitia adevarata. Abia o astept!

let's begin

Un spot ca o pauza de la entuziasmul nemarginit, vocile strudente si dinamismul isteric din pauzele publicitare.

Drink-building

Ieri seara ne-am hotarat ca dupa atata munca impreuna, e cazul sa si bem! Acuma ca ne-am vazut inscrisi in competitie, urmand sa intram in preselectii.

Asa ca am iesit intr-o carciuma, hotarati sa ne stabilim si cum ne vom prezenta marti la interviu. Si pentru ca suntem eficienti, am terminat problema in 3 minute: Aura tu povestesti strategia, Cristi tu cercetarea ca stii cum functioneaza si iti plac institutiile publice de minune, Dan se ocupa de mesaje si media, fiind un fel de copywritter, art director si media planer 3 in 1 sau de 3Xcomunicator. Sabina si Andra impart felia de pizza, ih... , pardon, asta a fost mai tarziu, impart felia de evenimente.

Un detaliu important, discutat cam de trei ori mai mult decat restul, a fost tinuta. Am zis sa nu bagam juriul in sperieti cu formalismul nostru, ca si asa tinem destul de mult sa nu bagatelizam problemele si sa nu dam in bashcalii, si sa nu ne imbracam la costume, ci sa fim casual, cu cate ceva din culorile echipei. Iar Sabina, ca tot s-a ocupat de branduirea cu sigla a echipei, va pregati o surpriza in materie de branduire a echipei si pentru juriu. Dar pentru ca e surpriza, nu ne vom exprima acum si aici.

Restul serii, am discutat, cam ce se discuta zilele astea: suspendari! Ne-am minunat cat e de mare gradina domnului, cat de manipulabili sunt tinerii si cum tara asta reuseste sa mearga inainte cu lideri ce merg constant pe patru carari. Inevitabil am ajuns si la Constitutie, la vot uninominal, la Gigi Becalli si Vadim Tudor.

In schimb, am terminat pe un alt ton: an luat o lectie de vreo ora de la Cristi despre tot ce inseamna fitness, antrenament aerobic si anaerobic, suplimente alimentare si prafuri de umflat muschii, randament in utilizarea lor, cu cifre si procente, cu tot tacamul. Nu stiu ce a fost in capul celorlalti, dar eu mi-am zis: nu am nici o sansa!

A fost fain sa stam si la palavre de aiurea, mai ales ca ne pregatim moral pentru partea serioasa a olimpiadelor: lucrul pentru client! ca deh, ne-om decurca si cu preselectia, nu?

Câte bordeiuri, atâtea obiceiuri

Problema cu care avem de-a face este vulgarizarea a tot mai multe sfere ale vieţii sociale, politice, chiar economice. Simplificarea şi bagatelizarea noţiunilor odată puternic formalizate are, într-adevăr, mare aplomb la publicul larg, însă creează, în acelaşi timp, impresia că lucurile sunt atât de simple...Chiar aşa (se întreabă probabil omul obişnuit): dacă lucrurile sunt aşa de simple, de ce mai e nevoie de atâţia "specialişti" pentru asta?

Vreau să spun ca nu sunt bune nici vulgarizarea, nici personalizarea comunicării instituţionale pentru că pictează o imagine de lipsă de profesionalism asupra membrilor instituţiilor respective, asupra funcţionării lor şi asupra rolului lor în societate. Oamenii tind să le "ia în uşor".

Citeam odată un exemplu despre regina Angliei şi despre motivul pentru care regii şi reginele nu sunt prezentaţi mereu în ipostaze banale, obişnuite. Regii şi reginele nu merg cu tramvaiul, nu stau la coadă la medicamente compensate şi nu îsi plătesc facturile singuri pentru că atunci nu ar mai exista nici o distanţă socială şi nici un fel de diferenţiere de imagine între statusul lor şi cel al indivizilor obişnuiţi, iar acestora le place să creadă că diferenţele există pentru că vor o motivaţie palpabilă pentru a-şi explica de ce unii sunt regi şi ei nu.

Astfel, concluzia acestor rânduri este că, pentru a face instituţiile mai inteligibile pentru public şi pentru a determina o mai mare implicare socială sau civică din partea cetăţenilor nu este necesară nici ridiculizarea instituţiilor şi a rolurilor lor, nici remodelarea lor după chipul şi asemănarea unui conducător, oricare ar fi acela. Calea este deschiderea instituţiilor către public, menţinând rigoarea şi formalismul acolo unde este cazul şi adăugând o notă de bunăvoinţă în colaborarea cu pubicul.

În fond, adevărata inteligenţă înseamnă capacitatea de a explica o noţiune complicată pe înţelesul tuturor.

Zambetele Parlamentului

Nu e deloc usor sa faci Parlamentul Romaniei sa zambeasca, mai ales cand ai de-a face cu atatea stereotipuri negative asociate membrilor sai, sediului, precum si institutiei in sine.

Fireste, toti am vazut la un moment dat stiri cu parlamentari somnorosi sau de-a dreptul adormiti, cu discutii aprinse in plen si cu sali goale. Imaginea Parlamentului, de cativa ani incoace, este cea a unei institutii invechite, ai carei membrii sunt dezinteresati, comozi, neprofesionisti, corupti...Adevarul este totusi altul si campania noastra va va ajuta sa il descoperiti.

Informarea si implicarea civica reprezinta cheia unui control eficient al cetatenilor asupra institutiilor statului. In democratie este mai dificil decat in orice alt regim sa inreprinzi ceva fara voia poporului, iar romanii trebuie sa isi dea seama de lucrul asta si sa ia actiune.

Incercarea de a promova aceste idei a adus zambete membrilor echipei. Primele discutii pe aceasta tema au furnizat numeroase idei de slogan si mesaj pentru campania de informare pe care o realizam. Iata cateva dintre ele:

"Tine-l in lesa!" (se referea la controlul cetateanului asupra parlamentarului)

"A dormi e omeneste!" (pentru minimizarea acestui aspect atat de cotroversat al activitatii parlamentare)

"Si ei sunt oameni! (referitor la faptul ca parlamentarii mananca, beau, dorm sau citesc ziare in timpul sedintelor din Parlament, in ideea ca toate aceste actiuni sunt perfect normale)

Bineinteles, niciuna dintre idei nu a trecut :0)

Facem Parlamentul sa :)

Un spatiu in care par a se intampla multe lucruri ce te privesc direct, dar care iti este total inaccesibil. Sau, odata inauntru, toti par sa faca tot posibilul sa te dea afara, sa te goneasca, intr-o incercare disperata de a recapata controlul asupra propriului teritoriu.

Aceasta este o fotografie cunoscuta si familiara pentru multi clienti ai institutiilor publice. Functionarii te urasc si nu stii de ce, nimeni nu iti poate explica clar, concis si complet absolut nimic, iar cele mai simple intrebari trezesc reactii dintre cele mai ciudate.

Pur si simplu, in paradigma actorului rational, nu poti intelege cum poti tu plati functionarea total deficitara a acestei institutii in care angajatii sunt ostili, se comporta neprofesionalist, fumeaza si beau in continuu cafea, sunt prost platiti, dar sunt prea multi. O institutie condusa de cele mai multe ori de persoane ce nu par a intelege ce vrei tu de la ele si par a avea cu totul alte preocupari decat sa te serveasca pe tine, cel care le plateste. Un spatiu care declarativ lucreaza pentru tine, dar functional lucreaza impotriva ta. Inchise, distante, cu reguli si proceduri fie necunoscute, fie neintelese, institutiile publice par apogeul ostilitatii pentru clientii lor.

Pe partea cealalta, managerul se vede cu posibilitati minime de recrutare si selectare a personalului, este permanent in alerta sa nu fie sabotat de angajatii sai cu o experienta mult mai mare decat a sa in acea institutie si in a se erija de responsabilitati. Managerul se vede mereu complexat de un buget ce pare ca nu va creste niciodata si cu care nu poate planifica o relatie pe termen lung. Relatie institutionala, desigur. Iar daca depaseste problema angajatilor si ajunge cu acestia la un modus vivendi, isi planifica bugetele, sigur va fi sufocat de clientii institutiei. Jumatate din acestia sunt petenti de profesie carora fie nimeni nu are rabdare sa le explice cum li se rezolva problema, fie nu le poate fi rezolvata problema conform cu prevederile legale. Asa ca insista. La nesfarsit. Si daca totul merge bine in relatia cu clientul tau pana aici, adica daca toate problemele astea au solutii, va mai aparea inevitabile o alta problema: mijloacele si procedurile legale pe care trebuie sa le urmezi pentru a-l servi pe clientul tau sunt atat de incarcate, incat il scot din minti si pe client si pe functionar.

Ei, perspectiva angajatului, a functionarului public, este cel putin la fel de paradoxala. Dupa 20 de ani de munca abia reuseste sa ajunga la 2000 lei salariu, daca a fost norocos si i-a placut cartea! Mare parte stau in birouri de peste 5 persoane. Spatiile de lucru sunt inadecvate, aparatura este veche sau daca este noua nu le este utila pentru ca nu au pregatirea sa o foloseasca. Sau exista sigur un departament de IT suprasolicitat. Posibilitatile de avansare in cariera sunt minime. Esti la dispozitia unor manageri care se schimba la fiecare bataie de vant, asa ca niciodata nu stii peste ce poti da. Legislatia e neclara si interpretabila. Toata ziua esti asaltat de oameni care nu inteleg ca nu e vina ta. Si satisfactia muncii tale se duce… de rapa!

Ei, in acest context, noi va trebui sa “vindem” ce e mai rau in materie de institutii, institutia cu cele mai multe prejudecati si stereotipuri asociate: Parlamentul Romaniei! Dar, nu-i nimic, in final vom reusi sa il facem sa zambeasca publicului sau!

Aura.

o noapte grea, dar o dimineata placuta

Hey!
E de bine ca ne merge blogul, mai asteptam grupul, desi nu sunt sigura ca avem stricta nevoie de el. Voi ce ziceti?
sab

Am pus bazele echipei câştigătoare

Azi, s-a format şi întrunit echipa care va câştiga proba de comunicare instituţională a Olimpiadelor Comunicării... (bataie de tobe)... echipaaaaa inst.com. Ce vrem noi şi ce ştim noi? Making institutions :)!


Primul pas a fost să ne comandăm două esspresso, un cappucinno şi o apă plată (fără lămâie!) Pasul doi a fost să facem un brainstorming pentru numele echipei. Şi am vehiculat destule, de la Institutional Access, Intelligent Institutional Communications la ->sti2tion. Ne-am gândit să nu fim nici foarte formal şi nici foarte informal aşa că am ajuns la ceva cu clich: inst.com! Motto-ul a venit ca de la sine: Making institutions smile! Că deh, trebuie să le facem mai appealing to their public, le facem accesibile, le facem să zâmbească!

Paşii doi, trei şi restul s-au dus spre analiza contextului, analiza SWOT şi alte analize. Şi bineînţeles că nu am putut ocoli stereotipurile legate de Parlament, aspectele instituţionale, regulamentele şi, da, am ajuns şi acolo, votul uninominal, bicameralismul şi Constituţia, bat-o vina!

A fost fun, ne-am dat trebi pentru sărbători şi ne-am întors la şcoli. Şi ce fac eu acuma? Sarcina ce mi-a fost trasată: pornesc bloggul echipei! şi sparg gheaţa.

Dar trebuie să mă opresc destul de repede pentru că e 12 noaptea şi mâine trebuie să mă trezesc devreme rău ca să îmi fac bagajele şi să plec prin instituţii care nu zâmbesc să îmi termin formalităţile pentru asociaţia fondată împreună cu colegi şi prieteni.

Aşa că noapte bună şi... Smile!

Aura.