Câte bordeiuri, atâtea obiceiuri

Problema cu care avem de-a face este vulgarizarea a tot mai multe sfere ale vieţii sociale, politice, chiar economice. Simplificarea şi bagatelizarea noţiunilor odată puternic formalizate are, într-adevăr, mare aplomb la publicul larg, însă creează, în acelaşi timp, impresia că lucurile sunt atât de simple...Chiar aşa (se întreabă probabil omul obişnuit): dacă lucrurile sunt aşa de simple, de ce mai e nevoie de atâţia "specialişti" pentru asta?

Vreau să spun ca nu sunt bune nici vulgarizarea, nici personalizarea comunicării instituţionale pentru că pictează o imagine de lipsă de profesionalism asupra membrilor instituţiilor respective, asupra funcţionării lor şi asupra rolului lor în societate. Oamenii tind să le "ia în uşor".

Citeam odată un exemplu despre regina Angliei şi despre motivul pentru care regii şi reginele nu sunt prezentaţi mereu în ipostaze banale, obişnuite. Regii şi reginele nu merg cu tramvaiul, nu stau la coadă la medicamente compensate şi nu îsi plătesc facturile singuri pentru că atunci nu ar mai exista nici o distanţă socială şi nici un fel de diferenţiere de imagine între statusul lor şi cel al indivizilor obişnuiţi, iar acestora le place să creadă că diferenţele există pentru că vor o motivaţie palpabilă pentru a-şi explica de ce unii sunt regi şi ei nu.

Astfel, concluzia acestor rânduri este că, pentru a face instituţiile mai inteligibile pentru public şi pentru a determina o mai mare implicare socială sau civică din partea cetăţenilor nu este necesară nici ridiculizarea instituţiilor şi a rolurilor lor, nici remodelarea lor după chipul şi asemănarea unui conducător, oricare ar fi acela. Calea este deschiderea instituţiilor către public, menţinând rigoarea şi formalismul acolo unde este cazul şi adăugând o notă de bunăvoinţă în colaborarea cu pubicul.

În fond, adevărata inteligenţă înseamnă capacitatea de a explica o noţiune complicată pe înţelesul tuturor.