miercuri, 2 mai 2007

Cui i-e frica de comunicarea institutionala?

Incerc sa gasesc o explicatie pentru numarul foarte mic de echipe care s-au inscris anul asta la proba de Comunicare Institutionala. La o privire superficiala, de vina e natura clientului. Adica o institutie publica. Pentru multi, tot ce tine de sistemul bugetar e inca plictisitor si batranicios.
Totusi, sa ne gandim:
Scopul comunicatorului este in acest caz unul nobil. El are de promovat institutii vitale ale democratiei sau ministere a caror activitate e bine sa fie cat mai cunoscuta de cetateni. Fata de munca unui piarist care are, poate, de bagat sub pres gunoiul unei companii cu probleme de imagine, cel care se ocupa de comunicarea institutionala face un bine intregii suflari. Si clientului, si cetatenilor, care ies din afacerea asta mai bine informati. Nu sunt studentii romani indeajuns de idealisti pentru o asemenea proba?

Dan

încă o perspectiva despre preselectie.

A venit martea trecută si momentul îndelung asteptat: prezentarea.
Cand am ajuns am vazut ca o echipa se retrasese din concurs, confirmarea a faptului ca institutiile romane nu au foarte  mare priză la tineri (si nici la celelalte categorii de public, daca e sa tinem cont de sondaje).  Dacă "perioadele de echilibru favorizează creşterea puterii impersonale a instituţiilor statului, autoriatea conducătorului derivând din procesele de legitimare legal-raţională. Perioadele de dezechilibru favorizează personalizarea puterii prin concentrarea ei în mâinile unui lider inspirat care să o folosească în scopul realizării marilor obiective naţionale." / Nicolae Frigioiu-Imaginea publică a liderilor şi instituţiilor politice, Bucureşti, editura comunicare.ro, 2004, p 29.
Creşterea sprijinului pe care îl acordă cetăţenii instituţiilor e cel mai important pas în direcţia echilibrului. 
Un singur om nu poate face munca unei întregi echipe şi o echipă   
care acţionează pentru popor nu poate funcţiona eficient fără  
sprijinul.. poporului (oricât de evident ar fi, trebuie repetat până înţelegem şi aplicăm).
Revenind la prezentare, ea ne-a oferit o ocazie foarte importantă. Nu doar ocazia de a întâlnirii cu juriul, ci şi ocazia de a afla ce mai avem de învăţat, ce trebuie îmbunătaţit. Şi de a vedea cum se comportă cei aflaţi de partea cealaltă a mesei.
Cu lecţiile cele noi mergem mai departe, ne cunoaştem acum mai bine ca echipă, ştim mai clar care sunt punctele noastre forte şi cele slabe. Şi, în cuvintele Aurei, "..cred ca asta ne-a antrenat pentru competitia adevărată. Abia o aştept!"
Andra

marți, 1 mai 2007

Ce facetzi saptamana viitoare?

Eu stiu sigur ce voi face.
Ma duc la conferinte.
Cum care? Conferintele Olimpiadelor Comunicarii.
Iata si detalii:

Au loc lunea si martea viitoare (7-8 mai) la Camera Deputatilor, Sala “Nicolae Iorga”, incepand cu orele 12:30 (deci poti sa mai dai si examene de dimineata)
Ai o oportunitate unica de a intra in dialog cu profesionisti din toate domeniile comunicarii: marketing, advertising, PR, comunicare online, comunicare politica si mass-media.
Informeaza-te mai mult si inscrie-te la participare pe site:
http://www.olimpiadelecomunicarii.ro/conferinte.html

Inst.com va fi acolo ! Contati pe noi :-)

cum fu la interviul de preselectie la Olimpiadele Comunicarii?!...

Ei, fu putin ciudat... Cel putin pentru mine... Eram destul de stresata ca intarziasem deja la intalnirea regionala a bursierilor Konrad Adenauer cu ... vreo 18 ore. Intalnire ce avea loc la Poiana Brasov pana unde nu aveam o idee foarte clara cum voi ajunge. Minutele treceau si nu numai ca nu ne venea randul, dar nici nu se incepea procesul... Si Cristi trebuia sa prinda un examen la ora 11.30. Un partial, dar tot examen.

Ei, partea buna a fost ca am gasit o echipa indeajuns de draguta sa ne cedeze randul. Si o echipa indeajuns de tafnoasa sa nu... Astfel ca atat eu, cat si Cristi, am prins 12 minute esentiale pentru a prinde trenul si partialul.

Inauntrul m-am simtit ca un taitzel. De ce virgula, de ce cifra aia, cum se relationeaza cu obiectivul, cu cat, de unde, de ce... Plus presiunea de a spune si argumenta tot in 10 minute. Plus nevoia de a ne exprima si implica toti, fapt dificil in contextul dat. Mereu in postura ingrata de a vorbi... prea mult. Mi-a fost greu pentru ca un membru al juriului ma chestiona ca pe hoti, un alt membru al juriului era atent in formular la ce scrisesem si parea mai deschis la tacticile propuse de noi, iar cu un alt membru nu reuseam sa stabilesc nici un contact vizual. Pur si simplu nu am reusit oricat ma uitam in acea directie... Si e greu sa convingi un perete. Asa m-am simtit, ca nu eram ascultata...

Totusi am plecat cu convingerea ca nu am fost rai deloc. Credem in ce am lucrat si nici nu suntem indeajuns de inchisi la minte sa credem ca nu e perfectibil. Ba chiar ne-am familiarizat cu felul in care juriul judeca si cred ca asta ne-a antrenat pentru competitia adevarata. Abia o astept!