Zambetele Parlamentului

Nu e deloc usor sa faci Parlamentul Romaniei sa zambeasca, mai ales cand ai de-a face cu atatea stereotipuri negative asociate membrilor sai, sediului, precum si institutiei in sine.

Fireste, toti am vazut la un moment dat stiri cu parlamentari somnorosi sau de-a dreptul adormiti, cu discutii aprinse in plen si cu sali goale. Imaginea Parlamentului, de cativa ani incoace, este cea a unei institutii invechite, ai carei membrii sunt dezinteresati, comozi, neprofesionisti, corupti...Adevarul este totusi altul si campania noastra va va ajuta sa il descoperiti.

Informarea si implicarea civica reprezinta cheia unui control eficient al cetatenilor asupra institutiilor statului. In democratie este mai dificil decat in orice alt regim sa inreprinzi ceva fara voia poporului, iar romanii trebuie sa isi dea seama de lucrul asta si sa ia actiune.

Incercarea de a promova aceste idei a adus zambete membrilor echipei. Primele discutii pe aceasta tema au furnizat numeroase idei de slogan si mesaj pentru campania de informare pe care o realizam. Iata cateva dintre ele:

"Tine-l in lesa!" (se referea la controlul cetateanului asupra parlamentarului)

"A dormi e omeneste!" (pentru minimizarea acestui aspect atat de cotroversat al activitatii parlamentare)

"Si ei sunt oameni! (referitor la faptul ca parlamentarii mananca, beau, dorm sau citesc ziare in timpul sedintelor din Parlament, in ideea ca toate aceste actiuni sunt perfect normale)

Bineinteles, niciuna dintre idei nu a trecut :0)

Facem Parlamentul sa :)

Un spatiu in care par a se intampla multe lucruri ce te privesc direct, dar care iti este total inaccesibil. Sau, odata inauntru, toti par sa faca tot posibilul sa te dea afara, sa te goneasca, intr-o incercare disperata de a recapata controlul asupra propriului teritoriu.

Aceasta este o fotografie cunoscuta si familiara pentru multi clienti ai institutiilor publice. Functionarii te urasc si nu stii de ce, nimeni nu iti poate explica clar, concis si complet absolut nimic, iar cele mai simple intrebari trezesc reactii dintre cele mai ciudate.

Pur si simplu, in paradigma actorului rational, nu poti intelege cum poti tu plati functionarea total deficitara a acestei institutii in care angajatii sunt ostili, se comporta neprofesionalist, fumeaza si beau in continuu cafea, sunt prost platiti, dar sunt prea multi. O institutie condusa de cele mai multe ori de persoane ce nu par a intelege ce vrei tu de la ele si par a avea cu totul alte preocupari decat sa te serveasca pe tine, cel care le plateste. Un spatiu care declarativ lucreaza pentru tine, dar functional lucreaza impotriva ta. Inchise, distante, cu reguli si proceduri fie necunoscute, fie neintelese, institutiile publice par apogeul ostilitatii pentru clientii lor.

Pe partea cealalta, managerul se vede cu posibilitati minime de recrutare si selectare a personalului, este permanent in alerta sa nu fie sabotat de angajatii sai cu o experienta mult mai mare decat a sa in acea institutie si in a se erija de responsabilitati. Managerul se vede mereu complexat de un buget ce pare ca nu va creste niciodata si cu care nu poate planifica o relatie pe termen lung. Relatie institutionala, desigur. Iar daca depaseste problema angajatilor si ajunge cu acestia la un modus vivendi, isi planifica bugetele, sigur va fi sufocat de clientii institutiei. Jumatate din acestia sunt petenti de profesie carora fie nimeni nu are rabdare sa le explice cum li se rezolva problema, fie nu le poate fi rezolvata problema conform cu prevederile legale. Asa ca insista. La nesfarsit. Si daca totul merge bine in relatia cu clientul tau pana aici, adica daca toate problemele astea au solutii, va mai aparea inevitabile o alta problema: mijloacele si procedurile legale pe care trebuie sa le urmezi pentru a-l servi pe clientul tau sunt atat de incarcate, incat il scot din minti si pe client si pe functionar.

Ei, perspectiva angajatului, a functionarului public, este cel putin la fel de paradoxala. Dupa 20 de ani de munca abia reuseste sa ajunga la 2000 lei salariu, daca a fost norocos si i-a placut cartea! Mare parte stau in birouri de peste 5 persoane. Spatiile de lucru sunt inadecvate, aparatura este veche sau daca este noua nu le este utila pentru ca nu au pregatirea sa o foloseasca. Sau exista sigur un departament de IT suprasolicitat. Posibilitatile de avansare in cariera sunt minime. Esti la dispozitia unor manageri care se schimba la fiecare bataie de vant, asa ca niciodata nu stii peste ce poti da. Legislatia e neclara si interpretabila. Toata ziua esti asaltat de oameni care nu inteleg ca nu e vina ta. Si satisfactia muncii tale se duce… de rapa!

Ei, in acest context, noi va trebui sa “vindem” ce e mai rau in materie de institutii, institutia cu cele mai multe prejudecati si stereotipuri asociate: Parlamentul Romaniei! Dar, nu-i nimic, in final vom reusi sa il facem sa zambeasca publicului sau!

Aura.