Un spot ca o pauza de la entuziasmul nemarginit, vocile strudente si dinamismul isteric din pauzele publicitare.
sâmbătă, 21 aprilie 2007
Drink-building
Ieri seara ne-am hotarat ca dupa atata munca impreuna, e cazul sa si bem! Acuma ca ne-am vazut inscrisi in competitie, urmand sa intram in preselectii.
Asa ca am iesit intr-o carciuma, hotarati sa ne stabilim si cum ne vom prezenta marti la interviu. Si pentru ca suntem eficienti, am terminat problema in 3 minute: Aura tu povestesti strategia, Cristi tu cercetarea ca stii cum functioneaza si iti plac institutiile publice de minune, Dan se ocupa de mesaje si media, fiind un fel de copywritter, art director si media planer 3 in 1 sau de 3Xcomunicator. Sabina si Andra impart felia de pizza, ih... , pardon, asta a fost mai tarziu, impart felia de evenimente.
Un detaliu important, discutat cam de trei ori mai mult decat restul, a fost tinuta. Am zis sa nu bagam juriul in sperieti cu formalismul nostru, ca si asa tinem destul de mult sa nu bagatelizam problemele si sa nu dam in bashcalii, si sa nu ne imbracam la costume, ci sa fim casual, cu cate ceva din culorile echipei. Iar Sabina, ca tot s-a ocupat de branduirea cu sigla a echipei, va pregati o surpriza in materie de branduire a echipei si pentru juriu. Dar pentru ca e surpriza, nu ne vom exprima acum si aici.
Restul serii, am discutat, cam ce se discuta zilele astea: suspendari! Ne-am minunat cat e de mare gradina domnului, cat de manipulabili sunt tinerii si cum tara asta reuseste sa mearga inainte cu lideri ce merg constant pe patru carari. Inevitabil am ajuns si la Constitutie, la vot uninominal, la Gigi Becalli si Vadim Tudor.
In schimb, am terminat pe un alt ton: an luat o lectie de vreo ora de la Cristi despre tot ce inseamna fitness, antrenament aerobic si anaerobic, suplimente alimentare si prafuri de umflat muschii, randament in utilizarea lor, cu cifre si procente, cu tot tacamul. Nu stiu ce a fost in capul celorlalti, dar eu mi-am zis: nu am nici o sansa!
A fost fain sa stam si la palavre de aiurea, mai ales ca ne pregatim moral pentru partea serioasa a olimpiadelor: lucrul pentru client! ca deh, ne-om decurca si cu preselectia, nu?
Asa ca am iesit intr-o carciuma, hotarati sa ne stabilim si cum ne vom prezenta marti la interviu. Si pentru ca suntem eficienti, am terminat problema in 3 minute: Aura tu povestesti strategia, Cristi tu cercetarea ca stii cum functioneaza si iti plac institutiile publice de minune, Dan se ocupa de mesaje si media, fiind un fel de copywritter, art director si media planer 3 in 1 sau de 3Xcomunicator. Sabina si Andra impart felia de pizza, ih... , pardon, asta a fost mai tarziu, impart felia de evenimente.
Un detaliu important, discutat cam de trei ori mai mult decat restul, a fost tinuta. Am zis sa nu bagam juriul in sperieti cu formalismul nostru, ca si asa tinem destul de mult sa nu bagatelizam problemele si sa nu dam in bashcalii, si sa nu ne imbracam la costume, ci sa fim casual, cu cate ceva din culorile echipei. Iar Sabina, ca tot s-a ocupat de branduirea cu sigla a echipei, va pregati o surpriza in materie de branduire a echipei si pentru juriu. Dar pentru ca e surpriza, nu ne vom exprima acum si aici.
Restul serii, am discutat, cam ce se discuta zilele astea: suspendari! Ne-am minunat cat e de mare gradina domnului, cat de manipulabili sunt tinerii si cum tara asta reuseste sa mearga inainte cu lideri ce merg constant pe patru carari. Inevitabil am ajuns si la Constitutie, la vot uninominal, la Gigi Becalli si Vadim Tudor.
In schimb, am terminat pe un alt ton: an luat o lectie de vreo ora de la Cristi despre tot ce inseamna fitness, antrenament aerobic si anaerobic, suplimente alimentare si prafuri de umflat muschii, randament in utilizarea lor, cu cifre si procente, cu tot tacamul. Nu stiu ce a fost in capul celorlalti, dar eu mi-am zis: nu am nici o sansa!
A fost fain sa stam si la palavre de aiurea, mai ales ca ne pregatim moral pentru partea serioasa a olimpiadelor: lucrul pentru client! ca deh, ne-om decurca si cu preselectia, nu?
luni, 16 aprilie 2007
Câte bordeiuri, atâtea obiceiuri
Problema cu care avem de-a face este vulgarizarea a tot mai multe sfere ale vieţii sociale, politice, chiar economice. Simplificarea şi bagatelizarea noţiunilor odată puternic formalizate are, într-adevăr, mare aplomb la publicul larg, însă creează, în acelaşi timp, impresia că lucurile sunt atât de simple...Chiar aşa (se întreabă probabil omul obişnuit): dacă lucrurile sunt aşa de simple, de ce mai e nevoie de atâţia "specialişti" pentru asta?
Vreau să spun ca nu sunt bune nici vulgarizarea, nici personalizarea comunicării instituţionale pentru că pictează o imagine de lipsă de profesionalism asupra membrilor instituţiilor respective, asupra funcţionării lor şi asupra rolului lor în societate. Oamenii tind să le "ia în uşor".
Citeam odată un exemplu despre regina Angliei şi despre motivul pentru care regii şi reginele nu sunt prezentaţi mereu în ipostaze banale, obişnuite. Regii şi reginele nu merg cu tramvaiul, nu stau la coadă la medicamente compensate şi nu îsi plătesc facturile singuri pentru că atunci nu ar mai exista nici o distanţă socială şi nici un fel de diferenţiere de imagine între statusul lor şi cel al indivizilor obişnuiţi, iar acestora le place să creadă că diferenţele există pentru că vor o motivaţie palpabilă pentru a-şi explica de ce unii sunt regi şi ei nu.
Astfel, concluzia acestor rânduri este că, pentru a face instituţiile mai inteligibile pentru public şi pentru a determina o mai mare implicare socială sau civică din partea cetăţenilor nu este necesară nici ridiculizarea instituţiilor şi a rolurilor lor, nici remodelarea lor după chipul şi asemănarea unui conducător, oricare ar fi acela. Calea este deschiderea instituţiilor către public, menţinând rigoarea şi formalismul acolo unde este cazul şi adăugând o notă de bunăvoinţă în colaborarea cu pubicul.
În fond, adevărata inteligenţă înseamnă capacitatea de a explica o noţiune complicată pe înţelesul tuturor.
Vreau să spun ca nu sunt bune nici vulgarizarea, nici personalizarea comunicării instituţionale pentru că pictează o imagine de lipsă de profesionalism asupra membrilor instituţiilor respective, asupra funcţionării lor şi asupra rolului lor în societate. Oamenii tind să le "ia în uşor".
Citeam odată un exemplu despre regina Angliei şi despre motivul pentru care regii şi reginele nu sunt prezentaţi mereu în ipostaze banale, obişnuite. Regii şi reginele nu merg cu tramvaiul, nu stau la coadă la medicamente compensate şi nu îsi plătesc facturile singuri pentru că atunci nu ar mai exista nici o distanţă socială şi nici un fel de diferenţiere de imagine între statusul lor şi cel al indivizilor obişnuiţi, iar acestora le place să creadă că diferenţele există pentru că vor o motivaţie palpabilă pentru a-şi explica de ce unii sunt regi şi ei nu.
Astfel, concluzia acestor rânduri este că, pentru a face instituţiile mai inteligibile pentru public şi pentru a determina o mai mare implicare socială sau civică din partea cetăţenilor nu este necesară nici ridiculizarea instituţiilor şi a rolurilor lor, nici remodelarea lor după chipul şi asemănarea unui conducător, oricare ar fi acela. Calea este deschiderea instituţiilor către public, menţinând rigoarea şi formalismul acolo unde este cazul şi adăugând o notă de bunăvoinţă în colaborarea cu pubicul.
În fond, adevărata inteligenţă înseamnă capacitatea de a explica o noţiune complicată pe înţelesul tuturor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
