Ei, fu putin ciudat... Cel putin pentru mine... Eram destul de stresata ca intarziasem deja la intalnirea regionala a bursierilor Konrad Adenauer cu ... vreo 18 ore. Intalnire ce avea loc la Poiana Brasov pana unde nu aveam o idee foarte clara cum voi ajunge. Minutele treceau si nu numai ca nu ne venea randul, dar nici nu se incepea procesul... Si Cristi trebuia sa prinda un examen la ora 11.30. Un partial, dar tot examen.
Ei, partea buna a fost ca am gasit o echipa indeajuns de draguta sa ne cedeze randul. Si o echipa indeajuns de tafnoasa sa nu... Astfel ca atat eu, cat si Cristi, am prins 12 minute esentiale pentru a prinde trenul si partialul.
Inauntrul m-am simtit ca un taitzel. De ce virgula, de ce cifra aia, cum se relationeaza cu obiectivul, cu cat, de unde, de ce... Plus presiunea de a spune si argumenta tot in 10 minute. Plus nevoia de a ne exprima si implica toti, fapt dificil in contextul dat. Mereu in postura ingrata de a vorbi... prea mult. Mi-a fost greu pentru ca un membru al juriului ma chestiona ca pe hoti, un alt membru al juriului era atent in formular la ce scrisesem si parea mai deschis la tacticile propuse de noi, iar cu un alt membru nu reuseam sa stabilesc nici un contact vizual. Pur si simplu nu am reusit oricat ma uitam in acea directie... Si e greu sa convingi un perete. Asa m-am simtit, ca nu eram ascultata...
Totusi am plecat cu convingerea ca nu am fost rai deloc. Credem in ce am lucrat si nici nu suntem indeajuns de inchisi la minte sa credem ca nu e perfectibil. Ba chiar ne-am familiarizat cu felul in care juriul judeca si cred ca asta ne-a antrenat pentru competitia adevarata. Abia o astept!
Ei, partea buna a fost ca am gasit o echipa indeajuns de draguta sa ne cedeze randul. Si o echipa indeajuns de tafnoasa sa nu... Astfel ca atat eu, cat si Cristi, am prins 12 minute esentiale pentru a prinde trenul si partialul.
Inauntrul m-am simtit ca un taitzel. De ce virgula, de ce cifra aia, cum se relationeaza cu obiectivul, cu cat, de unde, de ce... Plus presiunea de a spune si argumenta tot in 10 minute. Plus nevoia de a ne exprima si implica toti, fapt dificil in contextul dat. Mereu in postura ingrata de a vorbi... prea mult. Mi-a fost greu pentru ca un membru al juriului ma chestiona ca pe hoti, un alt membru al juriului era atent in formular la ce scrisesem si parea mai deschis la tacticile propuse de noi, iar cu un alt membru nu reuseam sa stabilesc nici un contact vizual. Pur si simplu nu am reusit oricat ma uitam in acea directie... Si e greu sa convingi un perete. Asa m-am simtit, ca nu eram ascultata...
Totusi am plecat cu convingerea ca nu am fost rai deloc. Credem in ce am lucrat si nici nu suntem indeajuns de inchisi la minte sa credem ca nu e perfectibil. Ba chiar ne-am familiarizat cu felul in care juriul judeca si cred ca asta ne-a antrenat pentru competitia adevarata. Abia o astept!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu